Prințesa Yuriko a Japoniei, cea mai longevivă prințesă din lume la 101 ani

În inima Palatului Imperial din Tokyo, se află o poveste remarcabilă de rezistență și tradiție întrupată de Prințesa Yuriko a Japoniei, mătușa actualului Împărat Naruhito. La vârsta de 101 ani, Yuriko a devenit cea mai longevivă prințesă din lume, fiind martora unei transformări istorice a Japoniei, de la o țară antebelică la un stat avansat tehnologic, înfățișat adesea ca desprins din filmele SF.

Deși vârsta înaintată și sănătatea fragilă i-au impus limitări, iar din luna martie a acestui an se află internată la Spitalul Internațional Saint Luke din Tokyo după un accident vascular cerebral și o pneumonie, longevitatea sa impresionează întreaga Casa Imperială. Directorul general adjunct al Casei Imperiale a anunțat recent cu îngrijorare că funcționarea inimii, rinichilor și altor organe ale acesteia continuă să se deterioreze. Cu toate acestea, nu a trecut mult timp de la ultima sa apariție publică, la începutul acestui an, când a fost prezentă la Palatul Imperial de Anul Nou, vizitându-l pe fostul Împărat Akihito și soția acestuia, Prințesa Michiko.

Născută într-o familie aristocratică și educată la prestigioasa școală Gakushuin, Yuriko a intrat în Casa Imperială la vârsta de 18 ani, în 1942, când s-a căsătorit cu Prințul Takahito, cunoscut și sub numele de Prințul Mikasa, cel de-al patrulea fiu al Împăratului Taisho. Împreună, cei doi au avut cinci copii, dintre care doar două fiice, Prințesa Yakuso și Prințesa Masako, mai sunt în viață. Conform tradițiilor stricte ale Casei Imperiale, acestea și-au pierdut titlurile după căsătorie, o decizie pe care recent a luat-o și Prințesa Mako, una dintre nepoatele fostului Împărat Akihito. Takahito a împărtășit, de asemenea, o longevitate deosebită, trăind până la vârsta de 100 de ani și decedând în 2016, fiind alături de Yuriko de-a lungul decadelor tumultuoase prin care Japonia a trecut.

În perioada lor activă, Prințesa Yuriko a fost o figură de bază în acțiunile caritabile și sociale, sprijinind de exemplu Crucea Roșie și însoțindu-l adesea pe Prințul Mikasa în călătorii internaționale. A acționat ca un veritabil ambasador al Casei Imperiale, păstrând relații cordiale și diplomate cu gazdele în timpul vizitelor oficiale. Ea l-a ajutat deseori pe soțul său să acumuleze informații despre culturile și societățile vizitate, oferindu-i materiale valoroase pentru discursurile oficiale, contribuind astfel la menținerea prestigiului Japoniei pe scena internațională.

Viața Prințesei Yuriko poartă în sine povestea unor momente istorice cruciale. În anii războiului, a fost martoră la bombardamentele devastatoare de la Hiroshima și Nagasaki și la capitularea Japoniei în fața Aliaților, un moment definitoriu în care Împăratul Hirohito a fost nevoit să renunțe la pretenția de divinitate prin acceptarea unei noi constituții, redactate de forțele de ocupație americane. A trăit astfel tranziția de la imperiul tradițional la democrația modernă, adaptându-se, alături de Casa Imperială, unei ordini globale complet noi.

De asemenea, prin prisma vârstei sale înaintate, Prințesa Yuriko asistă la o altă provocare semnificativă cu care Casa Imperială se confruntă de zeci de ani: absența unui număr suficient de moștenitori bărbați. Legea salică, care interzice femeilor să urce pe Tronul Crizantemei, limitează acum linia de succesiune la doar trei persoane: fratele Împăratului Naruhito, Prințul Akishino, fiul acestuia, Prințul Hisahito, și Prințul Hitachi, în vârstă de 87 de ani, fratele fostului Împărat Akihito. Această situație pune sub semnul întrebării continuitatea dinastiei în viitor și este o temă de dezbatere intensă în Japonia modernă.

De-a lungul vieții sale, Prințesa Yuriko a reflectat idealurile tradiționale ale Casei Imperiale nipone, trăind și susținând valorile familiei, respectului și serviciului public. Longevitatea sa nu este doar o mărturie a longevității biologice, ci și un simbol al rezistenței tradițiilor imperiale japoneze, adaptate unei lumi în schimbare.