Salariile soldaţilor vs. tancuri, siguranţă fiscală vs. siguranţă militară sau voturi: războiul dă noi dimensiuni luptei guvernelor europene cu deficitele şi datoriile

Situația deficitară a bugetelor și cheltuielile în creștere pentru apărare aduc noi dimensiuni luptei guvernelor europene cu deficitele și datoriile, potrivit unei analize realizate de Financial Times (FT).

În prezent, 11 state membre ale UE încalcă regulile comunitare privind deficitul bugetar. Franța și Belgia riscă să-și vadă retrogradat ratingul de țară anul acesta din această cauză. Italia a acumulat anul trecut cel mai mare deficit din UE, iar Ungaria și România o urmează îndeaproape.

Deficitele și datoriile au început să conteze din nou, în unele cazuri până dincolo de cotele de pericol, iar analiștii sunt de acord că Europa nu-și mai permite o nouă criză a austerității. Acest lucru este evident atunci când statele europene sunt comparate cu statele americane, deoarece economia americană și-a revenit mult mai rapid după criza financiară globală.

În zona euro, Franța, Italia și Belgia, ale căror deficite bugetare depășesc 3%, nu intenționează să se conformeze în următorii ani și vor fi cel mai probabil sancționate. Alte țări, inclusiv Spania și Cehia, consideră că deficitul lor va reveni la cotele acceptate în acest an și că abaterea este doar temporară.

Polonia și România solicită scutire de la sancțiuni, argumentând că sunt forțate să depășească pragul de pericol cu deficitele lor din cauza cheltuielilor militare necesare în contextul tensiunilor regionale.

Într-o comparație realizată de FT a statelor din UE în funcție de ponderea deficitului bugetar și a cheltuielilor cu apărarea în PIB în 2023, s-a constatat că Polonia ar încăpea în limitele UE cu deficitul bugetar dacă nu ar cheltui atât de mult pentru apărare.

Totuși, aceste cheltuieli pentru apărare se fac pe datorie, inclusiv prin datorie externă, ceea ce poate amplifica riscurile financiare ale țărilor respective.

Cu toate acestea, noile norme bugetare ale UE prevăd că creșterea investițiilor guvernamentale în apărare poate fi ignorată în cadrul evaluării deficitului bugetar, dar cheltuielile recurente pentru apărare nu. Aceasta ridică întrebări cu privire la modul în care statele europene vor gestiona echilibrul între cheltuielile militare și necesitatea de a respecta regulile fiscale ale UE.

În contextul în care datoriile și deficitul rămân ridicate în Europa, aceasta ar putea submina creșterea economică și ar putea amplifica retorica populistă, afectând stabilitatea politică și economică a regiunii.